Scaunul meu scartaie. Totul pare facut din lemn, in camera asta.
Imi amintesc cum imi citea mama din Biblie, cand aveam cinci anisori. Intotdeauna, cand deschidea acea carte groasa si neagra, eu ma asezam cuminte in fata ferestrei... O rugam sa-mi spuna in fiecare zi povestea cu Iona. Era preferata mea.
Mama imi citea mai ales din Vechiul Testament, fiindca imi placea mai mult. Imi placea mai mult pentru ca nu exista acel "Iisus" care sa faca minunile, si astfel, minunile veneau din cer, cum cad ninsorile pe la noi...Priveam amandoua fereastra mica a singurei noastre odaite. Eu cu mama. Imi spunea despre Iona si despre pestele urias care l-a inghitit si l-a tinut in burta timp de 3 zile. Mi se parea o chestie foarte interesanta: sa stai atata vreme in pantecele unei balene si sa nu mori.
- De ce n-a murit? o intrbam adesea pe mama....
- Dumnezeu nu l-a lasat sa moara...
- Dar, totusi, l-a pedepsit. Plata pacatului e moartea, nu asa mi-ai spus tu adineauri?
- Ba da, dar Dumnezeu i-a daruit o a doua sansa, pentru ca l-a iubit mult...Dumnezeu te iubeste si pe tine...
Imi repeta asta foarte des. "Normal ca ma iubeste", gandeam eu plina de mine, "caci eu n-am nici un pacat".Aveam doar cinci ani. Credeam ca Dumnezeu mai inchide si El ochii cand nu-mi termin portia din farfurie, sau cand nu ascult de mama.
..As putea sa scriu multe despre mine si despre viata mea.De fapt, cred ca am avut o viata tare interesanta. Insa sunt constienta ca scriu prostii. Prin urmare, nu ma astept sa-i placa cuiva ce fac eu aici. Mie nici atat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu