Cand vii?

Stau in iarba:

iarba e verde

si e fierbinte

ca un nisip

Probabil e de la soare.

Eu inchid ochii.

Nu vreau sa mai vad nimic.

Nu vreau sa mai aud nimic.

Nu vreau sa aud nici

cum cad picaturile de praf

in orasul acesta mare;

nici cum pasesc

razele de soare

doua cate doua

printre ramuri de cires.

Greierii imi tipa in urechi.

Ei imi povestesc despre tine.

Si-mi place sa stau si sa-i ascult

cu ochii inchisi...

Aici

iarba e inalta;

cum stau intinsa,

firele mi se par trunchiuri de copaci...

Se misca...

E o intreaga viata aici, jos.

Si te cheama...

E sufletul pamantului.

Acum

nu mi se mai pare asa de interesant

cerul.

Sunt aproape sigura

ca, daca as ridica degetul.

l-as putea atinge.

Dar nu.

Nu vreau.

Nu vreau sa ma misc.

Asa neclintita,

as putea sa-ti aud sunetul pasilor.

Eu te astept aici,

cu capul in iarba,

si cu urechea in urechea unui greiere...

Ascultam amandoi:

Cand vii?