Apocalipsa {9}

Il chema Emi.
Parintii lui Emi isi mutau domiciliul in fiecare an, de vreo doua sau trei ori. Au stat si la casa si la apartament. Emi al meu n-avea cum sa se plictiseasca. Doar mobilierul era acelasi.
Mama se intelegea foarte bine cu mama lui Emi. Si din acest motiv eu eram mereu cu Emi. Mai avea o sora mai mare, Eliza, si una si mai mare:Andreea. Pe cea din urma n-o vedeam mai deloc, si atunci cand is facea aparitia ne pandea, pe mine si pe Emi, cu mutra ei incruntata si salbatica.
Pe cand Eliza se credea cea mai desteapta si cea mai importanta fiinta din lume. Si cea mai harnica. Intodeauna mama mi-o dadea drept exemplu. Frate-sau foarte mic, nascut prematur, se numea Andi. Il stiam inca de pe vremea cand era un bebelus. Cand avea vreo doi ani si jumatate m-a muscat.Si Eliza, desteapta, mi-a spus ca pot face cancer. N-am crezut-o niciodata. Insa mai am si acum semnul muscaturii lui Andi.
Intotdeauna cand treceam pe la ei, mama lui Emi ne punea la masa, pe mine si pe mama. Tin minte bucataria lor ingusta, cu masa lunga, la care incapeam cu totii. In privinta mancarii si a curateniei, dupa parerea mea, mai curata era mama...
Pe mama lui Emi o chema Lenuta. Era o femeie inalta si uscativa, ca si sotul ei pe care nu-l vedeam prea des.
Emi, in schimb, era o frumusete. Avea parul usor blondut si ochii albastri. Eram de-o seama si ne intelegeam perfect. Ii lasam pe cei mari in sufragerie, iar noi ne retrageam in in alta camera, fara ca ei sa simta.

Oh, cate amintiri mai am legate de acea casa! Mama obisnuia sa stea pana tarziu la ei. Eu cu Emi profitam de asta si faceam prostii pe intruneric. N-aveam mai mult de cinci ani..Faceam prostioare, pana ne descoperea Andreea, sora lui cea tampa si ne dadea de gol. Cealalta, Eliza, n-avea treaba cu noi. Ea se credea prea desteapta. Era deja la scoala si abia invatase literele. Mi le canta intepata in ureche, iar eu nu mai stiam cum sa scap de ea. Ma gaseau "cei mari", intr-un final, linistita si retrasa in bratele primitoare ale lui Emi.

De fapt, ei credeau ca doar ne jucam. In realitatea eram indragostiti unul de calalalt pana peste cap. Odata, la masa, pe cand mama imi vorbea de Dumnezeu, eu am intrebat-o:

- Mama, e pacat sa te saruti pe gura cu un baiat?

Mama m-a privit surprinsa, cu ochii ei verzi si calzi. N-a stiut ce sa-mi raspunda...

Insa atunci s-a aflat totul. Sarutul meu cu Emi si imbratisarile...O perioada n-am mai fost pe acolo. O perioada de timp, indeajuns de lunga pentru ca o fetita de cinci anisori sa uite un baiat. Apoi, cand l-am revazut pe Emi, era schimbat. Aflasera si ai lui, desigur. Pentru cei mari, probabil ca totul fusese pus pe seama unui joc pueril, dar pentru noi a fost o tragedie.

Ne-am intersectat timizi in hol, intre sufragerie si dormitor. M-a privit cu ochii lui albastri, dar nu mi-a spus nimic...Atunci am hotarat amandoi s-o lasam balta. Pentru totdeauna. Am renuntat la tot. Dintr-o data nu-mi mai placea sa merg la tanti Lenuta...