N-as putea sa mint ca am fost un copil cuminte. Doar ca gandeam prea mult. Ii priveam pe cei de-o seama cu mine, cum se joaca. Spre deosebire de ei, eu cand ma jucam stiam ca ma joc, cand desenam eram constienta ca desenez, si cand dormeam eram constienta ca fac asta. Nu mi se intampla totul haotic, cum se intampla la altii.
Am fost un copil tare incapatanat. Cred ca e singura calitate pe care am capatat-o din nastere. Zic ca e calitate, fiindca m-a ajutat foarte mult in viata. M-a ajutat sa fiu eu, diferita de restul, si sa fiu constienta ca m-am nascut ca sa fiu altfel. Inacapatanarea mea incepea sa se vada inca de pe la 3 ani, cand ma trezeam in fiecare dimineata, imi mutam pernele pe podea, ma culcam jos, si asteptam sa vina mama sa ma ridice. Nu stiu de ce faceam asta. Nici acum nu-mi gasesc vreo explicatie.Imi amintesc ca, atunci cand eram foarte mica, cadeam des din pat, in fiecare noapte. Tin minte ca mamei ii era frica sa nu ma lovesc la cap. Nu sunt sigura daca am patit ceva.
...Imi placea inca din frageda pruncie sa mazgalesc, sa umblu cu pixuri si cu hartii. Mama m-a invatat, dar asta mult mai tarziu, sa-mi scriu numele.
Acasa aveam masuta mea mica si-un scaun de plastic. Cateva carti de colorat si-o droaie de pixuri stricate. Desenam si scriam, dar nimeni nu putea pricepe ceva din desenele sau scrisorile mele. doar eu, cand ma uitam adoua zi, imi aduceam aminte ce inseamnau acele semne intortocheate.
La gradinita nu ma jucam niciodata cu fetele. In primele zile n-am vorbit cu nimeni. Mi-am tras scaunelul deoparte, in cel mai indepartat colt al clasei si-i priveam pe toti, nedumerita. Primul meu tovaras a fost Mihaita, cel cu care ma jucam cu masinutele. Baietii nu se jucau cu el fiindca-l credeau prea smiorcait. Nu stiu de ce credeau asta.
De fapt, primul meu prieten a fost Luci, care statea pe acelasi etaj cu mine. Cred ca era cu vreun an mai mic, dar stia mult mai multe decat mine. Cu el m-am sarutat prima data in spatele blocului...Un sarut umed si stangaci, fara sentimente, care nu s-a mai repetat niciodata...Apoi ne jucam de-a iubitii si faceam castele de nisip in curtea unui mos ce-si facuse casa exact langa blocul nostru. Noi il strigam:"Mosu' Cocosu' ". Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata...Dar parca mi-e dor de casa lui din caramida ce aducea foarte mult la infatisare cu gara noastra unde asteptau trenurile.
Al doilea a fost George, cel care m-a invatat mult mai tarziu sa desenez. Mai erau trei frati: Cristinel, Dani si Andrei, dintre care cel ales de mine era mereu Dani. Odata, frate-sau mai mare, Cristinel, a vrut sa ne "casatoreasca". Si noi am fi vrut daca nu era Andrei la mijloc. Niciodata nu l-am placut pe baiatul acesta...
Tin minte cum odata,am mers cu totii la iaz, sa prindem pestisori. Nu era foarte departe. Eram singura fata de pe-acolo, dar nu parea sa am probleme din cauza asta. Ma invatau sa ma catar, sa arunc cu pietre si sa scuip. Tot de la ei am invatat cum se desprinde o lipitoare de pe piele: cu furculita. Imi placea sa ma joc cu baietii. Imi placea mai ales sa ma duc cu Dani la magazinul de cuie. Acolo ne astepta intotdeauna un barbat nu prea inalt, slabut, si cu mustata neagra. Ne punea la fiecare vreo cinci cuie in pumni si ne spunea glume. N-a rezistat mult. A inchis magazinul si nu l-am mai vazut niciodata.
Eu cu Dani eram nedespartiti. Pana cand am inceput sa iubesc un altul...
La gradinita nu ma jucam niciodata cu fetele. In primele zile n-am vorbit cu nimeni. Mi-am tras scaunelul deoparte, in cel mai indepartat colt al clasei si-i priveam pe toti, nedumerita. Primul meu tovaras a fost Mihaita, cel cu care ma jucam cu masinutele. Baietii nu se jucau cu el fiindca-l credeau prea smiorcait. Nu stiu de ce credeau asta.
De fapt, primul meu prieten a fost Luci, care statea pe acelasi etaj cu mine. Cred ca era cu vreun an mai mic, dar stia mult mai multe decat mine. Cu el m-am sarutat prima data in spatele blocului...Un sarut umed si stangaci, fara sentimente, care nu s-a mai repetat niciodata...Apoi ne jucam de-a iubitii si faceam castele de nisip in curtea unui mos ce-si facuse casa exact langa blocul nostru. Noi il strigam:"Mosu' Cocosu' ". Nu-mi amintesc sa-l fi vazut vreodata...Dar parca mi-e dor de casa lui din caramida ce aducea foarte mult la infatisare cu gara noastra unde asteptau trenurile.
Al doilea a fost George, cel care m-a invatat mult mai tarziu sa desenez. Mai erau trei frati: Cristinel, Dani si Andrei, dintre care cel ales de mine era mereu Dani. Odata, frate-sau mai mare, Cristinel, a vrut sa ne "casatoreasca". Si noi am fi vrut daca nu era Andrei la mijloc. Niciodata nu l-am placut pe baiatul acesta...
Tin minte cum odata,am mers cu totii la iaz, sa prindem pestisori. Nu era foarte departe. Eram singura fata de pe-acolo, dar nu parea sa am probleme din cauza asta. Ma invatau sa ma catar, sa arunc cu pietre si sa scuip. Tot de la ei am invatat cum se desprinde o lipitoare de pe piele: cu furculita. Imi placea sa ma joc cu baietii. Imi placea mai ales sa ma duc cu Dani la magazinul de cuie. Acolo ne astepta intotdeauna un barbat nu prea inalt, slabut, si cu mustata neagra. Ne punea la fiecare vreo cinci cuie in pumni si ne spunea glume. N-a rezistat mult. A inchis magazinul si nu l-am mai vazut niciodata.
Eu cu Dani eram nedespartiti. Pana cand am inceput sa iubesc un altul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu