Apocalipsa {5}

Mi-e greu sa nu incurc amintirile. Nu m-am gandit niciodata c-as putea sa le scriu undeva. Sunt de parere ca amintirile trebuie sa fie pastrate in minte...Si totusi am sa le scriu, caci in cap nu le mai pot tine. Daca am prea multe? Nu sunt sigura... Doar ca sunt prea puternice, simt cum ma doboara, si-as vrea sa scap de ele cat mai curand posibil. Am prea multe foi. Asa e.

Dac-ar fi sa fac mereu ceea ce imi place,... as zice ca nu-mi place nimic. Dac-ar fi sa fac mereu ceva la care ma pricep cel mai bine, atunci asta as face: as scrie. Si nici macar la asta nu ma pricep foarte bine, caci inca mai am goluri.

Dar stii cum e.. pe mine nu m-a invatat nimeni asta. Nu am frecventat niste cursuri speciale ca sa ajung asa..Asa m-am nascut.

...Eu am sufletul plin. As vrea sa vars din el totul, sa-l clatesc si sa-l pun la loc, in piept. In viata mea n-am gasit pe nimeni care sa ma asculte. Dimpotriva. Si nimeni nu merita sa ma asculte.

Eu m-am ascultat pe mine. Am facut voia lor cat am facut...si apoi am zis: gata!Punem punct si-o luam de la capat. De data asta altfel.